Capitolul 3 - Distractie si invatare

Ma simt nevoit sa scriu astazi pentru ca ieri a fost o zi plina de evenimente notabile. Aseara in sfarsit au citit capitolul doi din aceasta cuvantare pe care o tin eu in acest blog cele doua persoane care doream sa le citeasca, si reactia a fost se pare una pe care nu o mai simtisem de mult timp incoace. Uitasem cum este sa sochezi pe cineva prin lucrurile pe care le fac, nu stiu in ce masura am socat acea persoana, dar doar vestea ca am facut-o din nou mi-a dat un plus de energie.

Din motive lesne de inteles o sa folosesc nume fictive pentru persoanele cu care ma intalnesc. Am fost sa vedem Robin Hood, un film extraordinar in esenta si in amanunt. Am ramas socat de versiunea prezentata, una in care faimosul rege Inima de Leu a dus Anglia in pragul falimentului si al cuceririi acesteia de catre francezi, acesta fiind nimic mai mult decat un tiran betiv care praduia totul in acele faimoase cruciade pentru a reface visteria Angliei, masacrand barbati, femei, batrani si copii in numele religiei. In acelasi timp armata lui se compunea in mare parte din betivi ordinari si depravati fara pic de onoare, mercenari in adevaratul sens al cuvantului, cu mici exceptii bineinteles.

Sa analizam un pic personajele si felul in care ele relationeaza fata de celelalte versiuni ale acestei povesti epice. Am spus deja despre rege, apoi stim cu totii ca in legenda se vorbea despre Robin Loxley. In cazul nostru este vorba despre Sir Robert Loxley, care locuia in Nottingham si detinea cam tot pamantul din zona, care s-a casatorit cu Lady Marion, iar aceasta a ramas acasa incercand sa intretina familia si sa aibe grija de tatal lui, ramas orb in timp ce acesta a plecat 10 ani in cruciada cu sabia tatalui sau. Era unul dintre cavalerii apropiati regelui si cel care a fost desemnat sa duca inapoi in Anglia coroana regelui dupa moartea acestuia. Robin Hood aka Robin Longstride era liderul companiei de arcasi din armata regelui, care in ultima batalie inainte sa se intoarca in Anglia, cea in care moare regele vrea sa dezerteze si sa traiasca iarasi liber, asa cum a facut inainte sa porneasca in aceste cruciade blestemate. La fel ca si little John, doar ca acesta era unul din fruntasii armatei care cucerea un castel. Parintele Tuck este un calugar ce a fost adus in Nottingham in locul parintelui care a fost promovat la York. Printul John, si aici era un depravat care abia de isi stergea mucii de la nas singur. Spre sfarsitul filmului bineinteles ca Robin ramane cu Marion iar ei 2 sunt proscrisi la fel ca si restul oamenilor ce le tineau partea in Nottingham. Sfirsitul este pe jumatate dezolant, pe jumatate datator de speranta. Dar mai bine nu mai vorbesc eu despre acesta si mergeti sa il vedeti. Merita cu desavarsire.

Sa revenim la numele acelea fictive. Pentru una dintre ele, cea mai copilaroasa as putea folosi numele de Hannah, care inseamna gratie, farmec, indulgenta, eleganta, indurare. As putea sa zic ca acesta este un nume potrivit pentru ea si din prisma faptului ca toata aceasta descriere a numelui este in perfecta simetrie cu personalitatea ei, reflectand-o perfect.

Sa gasesc un nume pe care as putea sa il folosesc pentru a doua persoana este mult mai complicat, deoarece ea este o persoana mult mai complexa si mi-a fost foarte greu sa gasesc un nume care sa contina tot ce este ea, dar dupa ceva cautari, in sfarsit am gasit unul sa se potriveasca perfect...Athena (Atena), Zeita greaca a Intelepciunii. Descrierea ei pe scurt ar fi urmatoarea : "Athena was loved by most everyone, and was a very loving person herself." Pe langa aceasta descriere succinta alte atribute ar mai fi bunatatea sufleteasca si modestia, precum si arta de a invata pe altii lectii de viata fara ca acestia macar sa isi dea seama pe moment, lucru pe care l-am simtit pe propria piele in acea seara.

Cand am ajuns acolo, i-am spus Hannei ca trebuie sa se maturizeze si ca mai are multe de invatat, la care Athena a raspuns intr-un ton foarte cald "Nu il asculta. Esti perfecta asa cum esti." Nu am realizat pe moment ce incerca sa spuna. Mai tarziu cand am ramas doar eu si Hannah la o tigare si o cuvantare, i-am zis ca fiecare se maturizeaza in propriul fel si ritm si ca nimeni nu ar trebui sa fie scos din acest ritm doar pentru a se supune legilor lumii in care traieste. In fine, am ajuns acasa si am inceput sa analizez tot ce s-a intamplat in acea seara si mi-am dat seama ca am fost pus cu botul pe labe, la propriu. Tocmai ce ziceam ca fiecare suflet evolueaza in propriul ritm si atunci cuvintele Athenei mi-au rasunat in minte, dandu-mi seama cat de copil sunt eu inca. Am fost invatat la propriu o lectie in intelepciune, toleranta, chibzuinta, bunatate, lucruri pe care inca se pare ca nu le-am deprins in intregime si mi-e rusine sa vad cat de ipocrit am putut sa fiu. Tocmai eu vorbeam de maturizare si de rabdare si se pare ca tocmai eu inca am mari lacune in aceste lucruri. Tot ce ramane este sa ii multumesc pentru frumoasa lectie de viata si pentru felul in care mi-a predat-o, sa iau aminte si sa am grija sa nu mai face aceleasi greseli ca si pana acum.

Este o persoana fascinanta, din toate punctele de vedere si sper sa apuc sa o cunosc mai bine, pentru ca sunt sigur ca inca mai am multe de invatat de la ea. Pe langa ea inca par un copil razgaiat care abia invata sa mearga.

Offf...As putea sa continui sa scriu atat de multe dar pentru moment ma inec intr-un sentiment de mahnire in ceea ce priveste aceasta viata si incerc sa gasesc o solutie sa ies din ea.